Zeiža mamć
                     
           

          Ca si alte populatii, geto-dacii au mostenit, din vremurile īndepartate ale societatii matriarhale, cultul fecunditatii si al zeitei-mama. Ea este prezenta īn multe statuete apartinānd culturii Cucuteni. Cultul zeitei-mama continua sa existe si īn zilele noastre, sub formaadorarii fecioarei Maria. Referitor la transmiterea acestui arhetip, sub diferite nume pe parcursul timpului, putem constata cum la Efes, unde a fost construit templul zeitei Artemis, una din cele sapte minuni ale lumii, cultul acesteia a fost īnlocuit cu cel al fecioarei Maria, care conform traditiei, a trait acolo īn ultima perioada a vietii. Pe locul unde se spune ca a locuit exista acum o biserica.

Herodot si Strabon mentioneaza existenta la daci a zeitei Bendis, zeita Lunii, a farmecelor si vrajilor, corespunzatoarea Artemisei grecilor. Imaginea ei apare īn mai multe reprezentari plastice descoperite pāna īn prezent.
Cultul zeitei Bendis, care īsi avea templul sau īn Pireu (cf. Strabon) fusese introdus oficial la Atena īn 429 ī.H., unde la sarbatoarea ei se jertfea o scroafa, animalul sau preferat. Bendis este "cea mai raspāndita personificare traca a Mamei Zeilor" (A.Fol si I.Morozov).
     Prezenta unei zeitati dace īn panteonul grecesc dovedeste nivelul spiritual ridicat la care ajunsese civilizatia geto-daca, cu mult īnaintea lui Burebista, si influenta pe care o exercita asupra civilizatiei elene.
     Puterea si respectul de care se bucura zeita mama a facut ca ea sa fie venerata īn practicile magice cum este si Calusul. Astfel, calusarii se travesteau īn femei, pentru a nu fi recunoscuti de Rusalii (Iele), care puteau sa-i īmbolnaveasca. Pentru a se proteja, ei venerau fie trei zāne, fie pe Irodeasa (substitutul zeitei mama). Ei nu īncepeau dansul ritual fara sa pomeneasca numele Irodesei, iar daca erau ospatati, prima īmbucatura din māncare trebuia sa fie aruncata sub masa pentru Irodeasa. (Marcel Olinescu, Mitologie Romāneasca)