- Zeu al cerului innourat si pluvial, in mitologia dacogetica, diriguitor la furtunii si al fulgerelor, in onoarea sau impotriva caruia dacii trageau cu arcurile (dupa unii interpreti spre a purifica fata zeului celest risipindu-i norii excesivi, aducatori de grindina si de traznete primejdioase pentru paduri, gospodarii, grane si pentru cultura prospera a vitei de vie). Gebeleizis era considerat uneori si zeu al luminii. Oricum, un zeu al violentelor atmosferice era firesc si important in religia unei tari ca Dacia; iar traditia atacarii norilor de catre arcasi, prin salve concentrate de sageti, este explicabila la cultivatorii daci si geti, de grau, vita de vie si pomi fructiferi (de altfel, practica este inregistrata si in alte zone geografice, in antichitate si in evul mediu: tirul aglomerat de sageti si strigatele masive de “inspaimantare” a norilor creau curenti de aer care uneori risipeau innourarea). Gebeleizis e amintit numai de Herodot (Istorii, VI, 94) care-l citeaza imediat dupa Zamolxis, intr-un context confuz, din care ar reiesi ca e vorba de doua ipostaze ale aceluiasi zeu: unii dintre geti “numesc pe acelasi daimon - Gebeleizis”; pe acest temei, P. Kretschmer a teorizat un asa-zis monoteism dacic, combatut insa de Mircea Eliade, I. I. Russu si C. Daicoviciu; M. Eliade ii reproseaza lui Herodot de a nu fi inteles caracterul ritualului (pe care il descrie in Istorii, IV, 93) si precizeaza ca sagetile nu ameninta de obicei pe zeii cerului, ci pe zeii furtunii in ritualurile mai multor popoare. Deosebirea e certificata de cele doua etimologii propuse: fie dupa lituan. giva + leizis (datator de liniste), fie - intr-o ipotetica forma originala - Zebeleizis, dupa modelul zeului tracic Zbelsurdos, patronul luminii de fulger. Lipsa de izvoare despre Gebeleizis este explicata de M. Eliade printr-un fenomen curent (desi indoielnic in acest caz): Gebeleizis a devenit un deus otiosus. Totusi, nici aceasta presupunere nu inchide discutia. De mentionat ca nu toti cercetatorii au cazut de acord asupra lecturii numelui din textul lui Herodot; astfel dupa unii (I. I. Russu), Gebeleizis ar trebui citit Zebeleizis, dupa altii, Nebeleizis. Deocamdata, asupra structurii divine a lui Gebeleizis, se pot retine 3 opinii: zeu uranian si veche divinitate a dacilor si getilor, patronul aristocratiei militare, insa ulterior, in dezvoltarea religiei dacogetice, suportand un sincretism cu Zamolxis, rezultand un singur zeu cu doua aspecte si cu doua nume (C. Daicoviciu); zeu ceresc, stapan al orizontului, avand ca atribut principal fulgerul (I. I. Russu). Fata de penuria datelor istorice si de incoerenta informatiei furnizate de Herodot, parerea lui I. I. Russu, prin pertinenta ei logica, pare cea mai acceptabila.