Moţii

        Adica cine suntem? Suntem români, care ne mai zicem, si ne spun si altii “moti”. De ce? De cand? Cele mai vechi stiri le avem de la Homer (probabil intre sec. XII – VII i.e.n) care ii numeste pe stramosii nostri “motati” sau cu mot.

        In secolul al X-lea e.n. Constantin Porfirogenetul (913 – 959) ii numea pe locuitorii fostei Dacii “Tzopan” adica om cu chica.

        “De altfel denumirea de topi deriva de la cuvantul german Zopf, care pe romaneste inseamna chica – si cum functionarii nemti de pe vremuri, care ii dispretuiau pe moti, ii numeau zopfiger walach (valah cu chica), s-a perpetuat astfel porecla de ţop.”

        Mai demult motii purtau peste tot numele de topi dupa teritoriul pe care il locuiau – dintre Mures si Muntele Bihariei – si care se numea Terra Tzopus. In fruntea acestui teritoriu, adica tinutul Muntilor Apuseni ai Transilvaniei, se afla un voievod roman, care numai pe la inceputul veacului al XV si-a pierdut neatarnarea fata de regii Ungariei. Ultimul voievod amintit de istorie a fost Iacob care isi avea resedinta la Abrud.

(Ion Rusu Abrudeanu)

        “Cate tinuturi, atati voevozi de sine statatori aveau, insa fara legaturi intre ei, o slabiciune (ca) acesta, care pricinuie caderea romanilor din Bihor, din Banat si din Ardeal sub domnia regelui unguresc, domnie, care era insa mai mult o suzeranitate, caci voevodatele romane se sustinura pana catre veacul al XIV – lea mai mult sau mai putin de statatoare. Dovada despre fiinta voievozilor romani din Ardeal, este intre altele bulla Papei Clement al VI – lea adresata acelor voievozi romani la 1345. Printre acesti voievozi se vorbeste si de un voievod de “Tzopus” cu numele Aprozie.

        “Voievodul topilor avea resedinta in Abrud, unde si azi se afla o biserica veche din timpurile acelea, - azi in proprietatea papistasilor (catolicilor). Zidirea acestei biserici dovedeste vechimea ei, caci murii (peretii) cuprind multe pietre vechi cu figuri din timpul romanilor vechi, iara pictura din launtru cu sfintii romanesti si cu scrisoare slavona, o dovedesc de biserica romaneasca. Azi e varuita in alb, insa sub acest strat alb, sunt si astazi 12 apostoli in jurul altarului, sub a caror figuri merge jur, imprejur un brau tricolor, intocmai precum am aflat acesta la unele biserici mai vechi din marginime.

        Am cercetat aceasta biserica de mai multe ori. Era ruina dupa arderea Abrudului la anul 1849. Tencuiala (vacalasul) cazand de pe peretii bisericii in o ziua a anului 1870, cercatand atunci ruina, am descoperit aceste chipuri a bisericii asientale si, cu mine dimpreuna, mai multi romani le-am vazut si le-am admirat.

        Dupa anul 182 s-a renovat biserica aceasta si catolicii s-au nacajit mult a sterge chipurile sfintilor, dar n-au izbutit pe deplin, si asa i-au spoit din nou cu var. Pe un stalp in partea dreapta, era icoana “Ioachim si Ana” cu Is. Cristos ca prunc in potir, care icoana la ritul latin nu o am vazut nicaieri. Dovada vadita despre trecutul rasaritean al bisericii.”

(Rubin Patitia)

        “Este cu desavarsire fals ca denumirea de top ar fi forma onomatopeica, slava sau ungureasca, provenita din faptul ca motul, nestiind sa danseze, topaie “ca un urs”, sau ca acesti locuitori fiind infundati cu casele lor rasfirate pe vai si in munti sunt considerati de cei de la ses drept “grosolani” si “neciopliti”.

        Tot asa de putin fondata este si opinia lui Ovidiu Densuseanu, ca motii ar fi de origine alana, deoarece alanii au navalit in Ardeal prin veacul al V – lea si n-au lasat nici o urma evidenta in presupusii lor continuatori de azi.”

        Vasile Glodariu sustinea cum ca motii ar fi de origine celtica… isi intemeia aceasta convingere pe simpla denumire a satului Albac (in care s-a nascut Horea); care ar fi celtic, caci o localitate cu o denumire identica se gaseste in Scotia, ai carei locuitori ar fi, dupa unii istorici ramasite ale vechilor celti (sau daci dusi acolo).

        Atat administratia romana, cat si cea maghiara de mai tarziu au adus in zona colonisti pentru exploatarea aurului si care s-au asezat pe langa mine. Multi dintre acesti colonisti s-au inrudit cu autohtonii si au devenit moti.

        Tache Papahagi, in “Cercetari in Muntii Apuseni” spune la pagina 42 ca: “raportand aceasta frantura etnica daco – romana, adica motii, la intregul romanism, prima si cea mai importanta constatare, pe cere o putem face este ca atat psihologiceste, dar mai ales din punctul de vedere al fizicului si al geografiei umane in general, motul reprezinta o entitate aparte, caracteristica si care nu prezinta asemanare frapanta cu nici o alta ramura romaneasca decat numai cu istro – romanii… la aceasta asemanare vine sa colaboreze si latura lingvistica si anume rotacismul, din sus de Campeni.”

(Ion Rusu Abrudeanu)

        Acelasi fenomen lingvistic al rotacismului este semnalat la moti si de catre Teofil Francu si George Candrea in studiul “Rotacismul la moti si la istrieni.”

        Trecand prin multe furtuni, romanii alungati de prin zonele agricole din jurul Muntilor Apuseni, pentru a se face loc colonistilor unguri, secui ori germani, au luat drumul crangurilor, pe care le-au defrisat si impanzit cu casute de lemn si cate o bisericuta cu turn tuguiat. Asa au ajuns oamenii muntilor sa se oteleasca luptand cu vitregiile naturii si cu rautatea asupritorilor, pentru apararea fiintei nationale.

        “Motul este omul muncii si al ordinei. Cand insa clasa stapanitoare trece cu nedreptatile, cu lipsa de scrupul, de rusine si de umanitarism, limita rabdarii sale ingeresti, atunci el reactioneaza hotarat si puternic, conform cu temperamentul sau sangvinic si cu seriozitatea sa caracteristica. Asa se explica multe revolutiuni, la care a fost impins motul.

        In general, motul este iute si violent atunci cand se atinge cineva de patrimoniul sau sufletesc national sau de interesele lui obstesti. Se insufleteste repede si are o tarie de caracter asa de mare, incat daca si-a pus ceva in gand, nu renunta pentru nimic in lume pana nu-si ajunge scopul, chiar daca ar fi convins de mai inainte despre relele urmari ale actiunii sale. Motii sunt oameni intregi, leali, seriosi si nefatarnici” … “Motul este muncitor, sarguincios, cumpatat si foarte religios. Rezista la munca, desi traiul lui este foarte simplu si se multumeste cu putin. Motul este de o cinste perfecta si cu o pronuntata independenta sufleteasca.” Motul iti atrage atentia prin tipul romanesc: este de statura mijlocie, costeliv si iute, cu oarecare lipsa de simetrie in regularitatea trasaturilor fatei, nasul fiind mai mult neregulat, adica de obicei mai carn. Fruntea lui este lata, ochii albastri – caprui iar mersul incet si leganat, infatisand pe omul de munte. Daca e costeliv si iute la fire, aceasta se explica prin istovitoarea munca, pe care o depune motul pentru mizerabila lui existenta, prin urcarea si coborarea dealurilor si muntilor, ca si prin clima rece din partea locului.”

(Ion Rusu Abrudeanu)

        “Fiind el insusi de o fire blanda, prietenoasa, desteapta, primitoare si iubatoare de toate bunurile culturei, - astfel incat vreo cativa ani numai de pace si de libertate ii sunt de ajuns, ca sa-si curete tarina de orice buruieni salbatice si sa se puna de-a randul cu alte popoare care au lucrat secole indelungi la cultivarea lor, - fiindca, zic, asa inzestrati de natura, romanii, biet! se vad mereu stanjeniti in dezvoltarea lor fireasca opriti pe loc in sila si nevoiti a tot plivi, a tot lepada de pe brazdele lor, pietroaiele sterpe ce le asvarla mereu vecinii dusmani in ogoarele lor.”

(Al. Odobescu)

Unde incepe si unde se sfarseste tara motilor?

        “Intregul perimetru al Muntilor Apuseni poarta azi numele de Tara Motilor.” (Vasile Netea)

        Marele patriot Iosif Sterca Solutiu, mot din nastere, scria ca: “adevaratii moti sunt numai cei din satele Vidra de Jos, Vidra de Sus, Albac, Neagra, Scarisoara, Ponorel si Secatura, unde barbatii in vechime purtau parul impletit in chica sau legat in varful capului mot”.

        Teofil Francu, nascut la Benic langa Alba Iulia si George Candrea, tip expresiv de mot, nascut la Neagra, langa Campeni, spun in constiincioasa si interesanta lor lucrare “Romanii din Muntii Apuseni” ca: “Tara Motilor incepe dinspre Abrud, de la Carpinis in sus, iar dinspre Ofenbaia (Baia de Aries) de la Bistra”… Macedoneanul Tache Papahagi – scria urmatoarele in studiul sau “Cercatari in Muntii Apuseni” : Geografia umana a Muntilor Apuseni ne determina sa impartim populatia in doua categorii bine distincte: in moti si mocani. Primii se pot subdivide in doua clase: motii propriu-zisi, care se ocupa mai mult cu industria lemnului si minerii sau baiesii din imediatele imprejurimi ale Abrudului.”    In tot mai multe scrieri notiunea de mot a devenit mai cuprinzatoare. Azi “sub notiunea de mot intra toti locuitorii satelor incepand de la marginea Clujului, dar mai presus de la Gilau, spre sud pana la Baia de Ccris si Brad, precum si cei care populeaza satele de la Presaca, langa Zlatna, spre apus, Abrud, Campeni si pana dincolo de Vidra de Sus si inspre Halmagiu si Muntii Bihariei, adica pana la Beius.”

(Ion Rusu Abrudeanu)

        In prefata la “Muntii Apuseni” Al. Vaida Voevod spune: “In era maghiara “motul” insemna pentru unguri romanul incult, crudel, care din cand in cand se deda la revolutii sangeroase. Motul ciubarar, vagabond, servea de sperietoare pentru copiii maghiari… Motii dornici de libertate se luptau contra asupritorilor milenari. Motii, cu orice jertfe se ridicau contra jugului strain”… “Motii? E o notiune istorica – etnica – goegrafica, fundamental eronata in limbajul intelectual roman. Motii adevarati sunt numai locuitorii celor vreo 14 – 16 sate din jurul Abrudului si Campenilor. Apoi, mai jos, urmeaza topii si, la poalele muntilor, mocanii. De carturari speculanti ai sentimentalismului oficialitatii, au fost botezati moti, in afara de cele trei categorii de munteni si locuitorii unor comune, mai cu seama din partile Huedinului, care nu au nimic comun cu motii.”

        Toti cei pe care i-am citat pana acum fac aprecieri si ii definesc pe moti dup podoaba capilara (cu mot – pe care acuma nu-l mai poarta nimeni) si ignora multe trasaturi specifice acestor romani din Muntii Apuseni.

        Cel mai bun lucru pe care trebuie sa-l faca cercetatorul vietii si ariei de raspandire a motilor este acela de a strabate satele din Muntii Apuseni si sa-i intrebe daca se considera moti sau nu. Su va avea surpriza sa vada ce mare este Tara Motilor.