Lactantius

DESPRE FELUL ÎN CARE AU MURIT PRIGONITORII.

       IV, 3. Caci plecind impotriva carpilor [împaratul Decius] care ocupasera atunci Dacia si Moesia, a fost indata inconjurat de catre barbari si nimicit impreuna cu o mare parte a armatei sale si nu i s-a putut face nici macar cinstea unei inmormintari, ci dezbracat si gol, cum se si cuvenea unui dusman al lui Dumnezeu, a zacut pe pamint, servind drept hrana fiarelor si pasarilor.

       IX, 1. Celalalt Maximianus pe care Diocletian si-l alesese ca ginere, era mai rau nu numai decit acestia doi pe care i-au cunoscut vremurile noastre, dar chiar decit toti citi au fost vreodata. Aceasta fiara avea o salbaticie si cruzime innascuta, cu totul straina de singele roman: aceasta nu este de mirare, deoarece mama sa [numita Romula ( Epit. De Caes., IX, 40, 16)], originara din regiunile de dincolo de Dunare, cu prilejul invaziei carpilor a trecut fluviul si s-a refugiat in noua Dacie ".      

         XIII, 2. Un om oarecare, dind dovada de mult curaj, chiar daca n-a procedat bine, a smuls acest edict si l-a facut bucati, spunind in bataie de joc ca au fost afisate victonile impotriva gotilor si sarmatilor.

XVIII, 6. Au trecut cincisprezece ani de cind a fost surghiunit in Illyricum, adica pe malul Dunarii si de cind se lupta cu neamurile barbare in timp ce altii au domnit in tihna in regiuni mai linistite si mai putin incercate       XXIII, 5. El a indraznit sa procedeze cu romanii si cu supusii lor la fel cum au procedat stramosii nostri cu cei invinsi, conform legilor razboiului deoarece parintii lui au fost supusi recensamintului pe care Traian dupa ce i-a invins pe dacii care reluasera luptele cu incapatinare, l-a introdus drept pedeapsa.       XXVII, 9. Odinioara, cind primise titlul de imparat, el a declarat ca este dusmanul numelui de roman si ca vrea sa schimbe titulatura imperiului roman cu aceea de imperiu dacic        XXXVIII, 7. Caci aproape toti insotitorii din suita sa proveneau din neamul acelora care, atunci cind s-au sarbatorit douazeci de ani de domnie au fost alungati de pe paminturile lor de catre goti si s-au predat lui Maximianus spre nenorocirea tuturor; si astfel, fugind de robia barbarilor, au ajuns stapinii romanilor.        8. Avind in jurul lui astfel de insotitori si de aparatori, el si-a batut joc de tot Orientul