 |
 |
|
|
||||||||||||||
|
Stindardul geto-dac |
|
Stindardul geto-dac, lancea ce poarta în vârf capul de lup cu
coada de sarpe, ne este îndeobste cunoscut din reprezentãrile de
pe celebra Columnã a lui Traian. În eseul nostru cãutãm
a interpreta esoteric acest stindard încercând a da un sens unitar celor
trei elemente simbolice: sarpele, lupul si lancea.
Lupul este sinonim cu sãlbãticia dar mai ales cu dârzenia
si nesupunerea. El este un simbol pozitiv dacã tinem seama cã
lupul poate vedea noaptea; este un simbol al luminii, solar, erou rãzboinic,
strãmos mitic. Este sensul pe care i-l dau nordicii si grecii, care
este atribuit lui Belenos, respectiv Apollo (Apollo Lykaios).
Lupul poate fi un simbol totemic colectiv; în manierã
freudianã lupul ar putea fi Tatãl ucis ritualic si care
devenind strãmos protejeazã ginta. Nu este de neluat în
seamã mitul Lupului Alb, cel care vegheazã si ajutã
la trecerea cãtre „celãlalt tãrâm”. Redãm
un fragment dintr-o poezie popularã româneascã în care
lupul precum tatãl din Harap Alb îl încearcã pe fiul (urmasul)
pornit pe drumul initierii: Si-ti
va mai iesi Lupul
înainte, Ca
sã te înspãimânte. Sã
nu te înspãimânti, Frate
bun sã-l prinzi, Cã
lupul mai stie Seama
codrilor Si-a
potecilor. Si
el te va scoate La
drumul de plai, La
un fecior de crai, Sã
te duci în rai.
Dacã dupã cum se poate vedea mai sus lupul este un
simbol solar (Lupul Alb); el poate fi si un simbol pãmântean,
chiar chtonic, amintind întru aceasta lupoaica lui Romulus si Remus.
Hades de asemenea îmbrãca o hainã din blanã de lup,
iar zeul mortii la etrusci avea urechi de lup.
În imaginile din evul mediu european, vrãjitorii cel mai
ades se prefãceau în lupi pentru a merge la sabat, iar vrãjitoarele
purtau la aceleasi ocazii jartiere din blanã de lup. Credinta în
licantropi sau vârcolaci este atestatã în Europa din antichitate.
(Vergilius o mentioneazã.) Potrivit lui Collin de Placy, Bodin
povesteste cã în anul 1542, într-o dimineatã, au fost vãzuti
circa o sutã cincizeci de vârcolaci într-o piatã din
Constantinopol; iar mitologia scandinavã îl înfãtiseazã
pe lup ca un devorator de astre.
Ca si omul, dar contrar lui, sarpele se deosebeste de toate
speciile animale. Dacã omul se situeazã la capãtul
unui îndelungat efort genetic, trebuie în schimb sã plasãm,
în mod necesar, aceastã fãpturã rece, lipsitã
de picioare si de pãr, la începutul efortului amintit. O formulã
arabã spune: „kâna el-insanu hayyatan fi-l qidam” (omul a fost
altãdatã sarpe). Omul si Sarpele sunt opusi unul celuilalt,
complementari, rivali.
Astrologic, sarpele este Dragonul, constelatia în jurul cãreia
se învârte Polul Nord Ceresc în decurs de circa 25.000 de ani. Din
punct de vedere macrocosmic, Kundalini îl are drept omolog pe sarpele
Ananta, care stã încolãcit la baza axei lumii. Asociat lui
Vishnu si Shiva, Ananta semnificã dezvoltarea si resorbtia ciclicã,
dar, în calitatea lui de strãjuitor al nadirului el este purtãtorul
lumii, cãreia îi asigurã stabilitate. Sarpele care îsi
muscã coada, este simbolul timpului ciclic al fluxului si
refluxului, al creatiei si distrugerii. Sarpele este anterior Omului dar îl si succede pe acesta,
oferindu-i Fructul Cunoasterii ca posibilitate a autodistrugerii umane. Sfântul Gheorghe
Simbol arhetipal precrestin, Sf. Gheorghe este agricultorul,
arianul care ucigând Balaurul (sarpele) cu ajutorul Lãncii, devine
sedentar oprind migratiile anuale pe axa nord-sud a populatiilor nomade;
Gheorghe semnificând cel care lucreazã pãmântul (ge=Gaia;
ergon).
Simbol
axial, falic, al focului, al soarelui (yang), astfel apare lancea
pretutindeni. Ca axã, lancea este si raza de soare care simbolizeazã
actiunea Esentei asupra Substantei nediferentiate, activitatea cereascã,
element primordial, necesar în cosmogonie.
Esoteric,
Lancea este o reprezentare a Axis Mundi, ea poate uni Cerul cu Pãmântul,
mai exact este legãtura dintre ceresc si pãmântesc, ba
chiar dintre chtonic si uranic.
Lancea prin pozitia ei verticalã sau uneori oblicã,
semnificã evolutia ascendentã, timpul linear, în opozitie
cu timpul ciclic al creatiei si distrugerii. Lancea ca reprezentare a
manifestãrii divine simbolizeazã creatia perpetuã. Stindardul
în sine este un simbol solar. Lancea înfiptã în lupul cu coadã
de sarpe se traduce astfel:
„Prin Tatãl-Lupul Alb am ucis Sarpele (evolutia ciclicã)
si am restabilit evolutia ascendentã si ordinea fireascã a
Universului.”
Stindardul geto-dac eliminând bucla sarpe-om-sarpe restabileste
Legea si sensul evolutiei de la om cãtre Om.
În picturile crestine Lancea Sfântului Gheorghe este îndreptatã
în jos, înspre trecut. Lancea stindardului geto-dac fiind îndreptatã
în sus, spre viitor, devine o profetie care afirmã cã „prin
acceptarea Tatãlui-Lupul Alb se va înfrânge evolutia ciclicã
si se va restabili ordinea fireascã a lucrurilor si devenirea umanã”.
Dacã Osiris învie sub forma unui lup pentru a-si ajuta
sotia si fiul sã-l înfrângã pe Typhon (pe sarpe); si dacã
bãtãlia dupã spusele lui Densusianu s-a dat în România;
si dacã rãzboiul fratricid a avut loc în Epoca Gemenilor,
atunci ce se aflã în Cetatea Sarpelui, cetate ascunsã sub
cetatea dacicã de la Racos-Ormenis? |
