Armata romanã

       Un soldat roman avea multe de carat! Era o instructie indelungata, cu o disciplina de fier. Un soldat putea fi lapidat pana la moarte, daca nu-si facea datoria asa cum trebuie. Instructia si disciplina au facut ca armata romana sa fie atat de buna. Scopul era ca in toiul bataliei sa lupte ca un singur om. Majoritatea luptelor erau corp la corp si puteau fi foarte sangeroase. Ofiterii trebuiau sa se asigure ca nu da nimeni inapoi in ultimul moment. Fiecare trebuia sa lupte pe viata si pe moarte. Se dadeau recompense pentru bravura, menite sa-i incurajeze. Primeau medalii si lanturi, iar cel ce salva viata altui soldat primea o coroana din frunze de stejar. Era rasplatit, de asemenea, primul care ataca zidurile unui fort sau se arunca la bordul unei corabii dusmane. Putini erau cei care primeau onoruri. Majoritatea celor care luptau erau ucisi inainte de terminarea stagiului.

      Echipamentul complet al unui infanterist roman consta in: casca de bronz, platosa, gladius, doua sulite, o cantitate de griu suficienta pentru 15 zile, un cos cu lucruri personale, o oala de gatit, un topor, un tirnacop, scut de alama, o cazma, doi pari de lemn pentru ingraditura de noapte.

LEGIUNE

      (latinul legio=armata)

      Unitate militara permanenta tactica si strategica, recrutata dintre cetatenii romani. Pina in sec. 2 en. ,avea un efectiv de 5600 de soldati repartizati in 10 cohorte,fiecare cohorta avea 6 centurii si fiecare centurie 80 de oameni. Dupa reorganizarea armatei, intreprinsa de Adrian, numarul soldatilor unei legiuni a fost ridicat la 6800 lor adauginduli-se si 726 de cavaleristi. Imparatul Augustus a stabilit numarul legiunilor la 28 acesta crescind pina sub Septimius Severus la 30.  Serviciul in legiune dura 20-25 de ani, la capatul carora soldatii primeau recompense in bani si loturi de pamint. Incepind cu Augustus, comanda unei legiuni i se incredinta unui legat imperial de rang senatorial. Organizarea lui Augustus a ramas in vigoare pina in sec.3 en. Imparatul Diocletian si apoi si Constantin au marit numarul legiunilor dar le-au micsorat efectivul pina la 1000 de soldati de infanterie fiecare.

Vezi si:

       www.redrampant.com

      Legiuni în Dacia

      Legiunea a XIII-a Gemina-cantonata la Apulum (106 en -271en)-formata de Augustus in 27en prin fuziunea a doua legiuni purtind acest numar, cantonata in Panonia apoi in Germania dupa dezastrul lui Varus (9en), apoi in Italia de catre Nero. L-a sustinut pe Otho dar a fost infrinta de legiunea a V-a Alanda, la Bedric. Vitelius a pus-o sa ridice amfiteatrul de la Cremona, oras pe care ulterior tot aceasta legiune l-a distrus.

      Legiunea V -a Macedonica-cantonata la Potaisa (106-271en)-formata de Brutus,in Macedonia,si cantonata in Siria iar apoi in Moesia (5 en) a luptat in Orient si apoi a luat parte la asediul Ierusalimului sub viitorul imparat Titus. S-a intors in Moesia de unde a participat la razboaiele dacice si a ramas in Dacia.

      Legiunea I-a Adiutrix ---cantonata la Apulum

      Legiunea VII-a Claudia--- cu sediul la Cuppae si Viminacium si ulterior la Romula

      Legiunea XI-a Claudia---cantonata la Durostorum

      Legiunea IV-a Flavia Felix - cu sediul la Viminacium (Kostolac, Serbia)-formata de Vespasian in 71 en a facut campaniile din Dacia si a fost decorata de Hadrian.

      Legiunea X-a Gemina - cu sediul la Vindobona (Viena) -formata de Augustus sub numele de a-X- Augusta dar si a pierdut numele pentru indisciplina.Traian a folosit o în Dacia apoi a transferat o în Panonia.

      Legiunea I-a Italica - cu sediul la Novae (Sistov, Bulgaria)

      Legiunea XXII-a Primigenia Pia Fidelis - cu sediul la Mogontiacum (Mainz, Germania)

      Legiunea XXI-a Rapax - cantonata in Ilyricum, in 101 en a fost chemata in Moesia contra dacilor dar a fost exterminata in batalia de la Tapae si a disparut din istorie.

      Legiunea I-a Minerva - cantonata in Germania - formata de Domitian in 85 en, a luptat impotriva dacilor si a fost decorata

COHORTA

      1--Subdiviziune tactatica a armatei romane(10 cohorte formau o legiune)

      2-Unitate auxiliara de infanterie recrutatata din rindul provincialilor fara cetatenie romana (pastrind armamentul si tactica de lupta proprii). Asemenea centurii purtau numele tribului sau regiunilor de unde erau recrutate.

      Cohorta putea avea 500 de oameni (quingenarie) si atunci erau comandate de un prefectus, sau 1000 (miliariae) de oameni si atunci erau comandate de un tribun.

      3-Cohortele pretoriene, garda personala a imparatului (10 cohorte de cite 500 de soldati). Pretorienii erau recrutati din Italia si din provinciile stapinite de romani de multa vreme. Serviciul in aceste cohorte dura16 ani iar dupa eliberare soldatii primeau diplome militare. Comandatul garzilor pretoriene, praefectus pretorio ,de rang ecvestru era un personaj influent si adesea a jucat un rol decisiv in numirea imparatilor.

      ALAE

            Ale în Dacia:

      ala I Dardanorum-rectrutata dintre dardani

      ala II Hispanorum et Aravacorum-recrutata dintre hispanici

      ala I Pannoniorum---recrutata dintre panoni

      ala I Asturum-recrutatat dintre asturii hispanici

      ala I Claudia Gallorum Capitoniana-recrutata dintre celto-gali

      ala I Claudia nova miscellanea

      ala I Hispanorum Campagonum-recrutata in Spania

      ala I Hispanorum pia fidelis Antoniniana-recrutata in Spania 

MANIPUL

      Unitate tactica in armata romana compusa initial din 100 apoi din 200 de soldati. 20 de manipuli formau o legiune

AUXILIA

         Formaţiuni de luptă alcătuite din soldaţi care nu erau cetăţeni romani (în epoca Republicii). În ce priveşte compoziţia şi caracteristicile acestor unităţi, ele diferă de la o etapă la alta. În timpul Republicii, auxilia  reprezentau toate trupele în afară de legiuni. În perioada Imperiului din auxilia făceau parte trei categorii de unităţi: trupele auxiliare  de cavalerie ( alae), cele de infanterie (cohortes) şi formaţiunile etnice de luptă (numeri). În cazul în care a. se aflau în subordinea legiunilor, de obicei unităţile de infanterie, ele constituiau a. legionum, iar cînd erau subordonate guvernatorului unei provincii, de obicei formaţiunile de cavalerie şi cele etnice, ele constituiau auxilia  provinciarum. În cadrul auxilia erau incluse şi unităţile de corăbieri (classis), după cum o dovedesc  diplomele militare, unde alături de ostaşii din celelalte trupe auxiliare sînt menţionaţi şi clasicii. Auxilia erau recrutate mai ales din rîndurile populatiilor străine, de la care îşi luau şi numele, păstrîndu-şi multă vreme caracterul etnic şi specificul de luptă, deşi, de cele mai multe ori, erau cuprinse în armatele unor provincii depărtate de ţinuturile de origine ale ostaşilor care le alcătuiau. Cu timpul, specificul etnic se estompa, prin recrutări locale, păstrîndu-se cu mai multă pregnanţă doar la  numeri. Auxilia erau comandate de ofiteri  superiori  romani, de diferite grade: în fruntea unei ala sau a unei cohors quingenaria se afla un praefeclus; o  cohors milliaria era condusă de un  tribunus: un  numerus era comandat de un  praepositus. Ostaşii din auxilia  primeau cetăţenia romană la terminarea serviciului militar (missio), care dura cca 25 de ani. Existau şi auxilia  formate din cetăţeni romani, voluntari sau din străini care primiseră cetăţenia romană în timpul serviciului militar datorită unor merite deosebite. Această situaţie era indicată în titulatura unităţilor. După reformele lui Diocleţian, în timpul Dominatului, întîlnim auxilia atît în armata stabilă de pe graniţe (ripenses), cît şi în cea de manevră (comitatenses). Pe graniţe, erau numite a. unităţile de infanterie (de pildă, milites superventores de la Axiopolis sau milites Scythici de la Carsium, în Dobrogea). Printre trupele de manevră se întîlneşte auxilium palalinum, care era inferioara, atît ca rang, cît şi calitativ legiunilor palatine.  

NUMERUS

              Detaşament condus de un ofiter. Se mai numeau numerus  formaţiile de  equites singulares Augusti,  pedites singulares praesidis,  exploratores, frumentarii etc.

             Numerus ca formaţii militare stabile apar sub Hadrian, prin transformarea unităţilor neregulate de gentes barbare, constituite de Traian pentru războaiele cu dacii (maurii lui Lusius Quietus, britonii, sirienii, palmirenienii etc). In ceea ce priveşte tactica de luptă, armamentul (levis armatura) şi locul de recrutare, numerus şi-au păstrat caracterul lor „naţional".

             Erau garnizonaţi în provincii de graniţă, în castre mici. Soldaţii lor au ocupat cadrul cel mai de jos în rîndul trupelor auxiliare (stagiu, soldă, armament etc). Erau comandaţi de ofiteri şi subofiteri romani, în frunte cu praepositi, mai apoi şi  praefecti sau  tribuni. Efectivul unui numerus varia de la 500—900 ostaşi. Cîteodată aveau misiunea de a supraveghea drumuri şi stationes poştale importante (numerus burgariorum el veredariorum Daciae inferioris, garnizonat în valea Oltului). In denumirea unui numerus apar locul de recrutare şi de staţionare (expl. numerus Maurorum Tibiscensium; numerus Palmyrenorum Porolissensium etc). In sec. 3 e.n mulţi numerus sînt constituiţi în alae şi cohortes sau sînt dizolvaţi. Prin reforma militara a lui Diocleţian, numerus pierd vechiul lor caracter  etnic şi constituie formaţii militare de graniţă alături   de  ripenses.

 VEXILLATIO

      In armata romana detasament format din cei mai buni soldati, adesea veterani, în vederea executarii unor misiuni speciale. Efectivul varia in functie de misiune. Erau comandati de un praefectus castrum iar in misiune de  un praepositus, legatus, dux sau centurio in functie de efectiv sau misiune.

Tribuni (latribunii)

      Ofiteri din cadrul armatei. Constituiau mai multe categorii (celerum, cohortis, legionum, militum şi vacantes). Tribunii celerum se întîlnesc în număr de trei numai în armata regilor, unde comandau cavaleria. Tribunii cohortis primea comanda unui detaşament de trupe aliate în epoca Republicii.  Mai tîrziu, împăratul putea acorda centurionilor valoroşi gradul de tribun într-o cohors vigilum, urbana, praetoria sau ca tribuni legionum, ceea ce înlesnea avansarea lor ca praefectus praetorio. Cei mai importanţi şi de diferite grade erau însă tribunii militum. In număr de trei comandau infanteria şi cavaleria celor trei triburi ale Romei regale. Leg.  Rep. se comanda de 6 tribuni militum, care stăteau în funcţie, rînd pe rînd, cîte două luni. Consulul încredinţa tribunilor numirea celor 60 de centurioni din legiuni. La început tribunii militum au fost designaţi de către consuli, mai apoi aleşi de popor (tribunii militum a populo), apoi de împărat (trib. Augusti). Tribunii proveneau numai din tagmele senatorială şi ecvestră. Purtau ca semn distinctiv inelul de aur. Cei din ordinul senatorial se numeau tribuni laticlavi, cei din ordinul ecvestru tribunii augusticlavi, denumiri date după lăţimea benzii de purpură de la poala mantiei lor. Se găseau sub ordinele unui legatus legionis. Aveau aceleaşi obligaţii în cadrul legiunii unde, sub Imperiu, constituiau equestres militiae, în număr de zece. Erau numiţi timp de cel puţin un an după care, puteau părăsi armata pentru cariera civilă. Tribunii depuneau jurămîntul îndată după terminarea recrutării şi aveau misiunea de a colecta toate obiectele de valoare găsite de soldaţi. In cadrul castrului tribunii dispuneau de un spaţiu de locuit aparte. După ce comandase ca praefectus o cohortă auxiliara, un tînăr din ordinul ecvestru putea avansa ca tribun legionis şi mai apoi praefectus equitum a unei ala. Unele cohorte auxiliare de elită, cohortes urbanae şi cohortes vigilum, puteau fi comandate de către tribuni, avînd acelaşi rang cu tribunus legionis. Cînd se construiau castra le revenea tribunilor sarcina de a inspecta lucrările. Tribunii militum aveau în timpul serviciului ca adjutanţi pe cornicularii. Tribunii militum judecau neînţelegerile de natură privată dintre soldaţi şi tot ei le aplicau pedeapsa disciplinară.
        Plîngerile, testamentele soldaţilor şi sentinţele se dădeau de către tribunii militum la tribunal, situat pe via principalis a castrului. Ca decoraţii puteau primi coronae, hastae purae et vexilla (una sau mai multe) şi participau la împărţirea prăzii (spolia). In cortegiul triumfal, tribunii mergeau călare alături de legaţi, imediat după carul generalului. In cadrul castrului, corturile tribunilor se plasau în praetentura alături de ale legati-lor. Prima cohortă a unei legiuni se comandă în mod obligatoriu de un tribun. Unii tribunii puteau îndeplini comandamente speciale pe timp limitat. Tot ei primeau parola de noapte (tessera) de la general (legatus legionis) şi o transmiteau mai departe. Tribunii militum din tagma ecvestră puteau fi şi praefectus fabrum.. In cadrul miliţiilor civile provinciale se întîlnesc duoviri cu rangul de tribuni militum ca cei din armata regulată. Tribunii vacantes se numeau cei trecuţi în rezervă, dar care se găseau totuşi la dispoziţia împăratului în caz de nevoie.
 

VETERANI

      Soldati din toate categoriile de trupe ( legiuni, auxiliari, cohorte, pretorieni, flota ) eliberat din armata prin honesta missio dupa incheierea anilor de serviciu. Titlul de veteran era onorific dar implica anumite privilegii materiale-erau impropietariti în provincii, primeau gratificatii banesti si beneficiau de unele imunitati fiscale si juridice--.Veteranii din trupele auxiliare mai primeau dreptul de cetatenie romana si legalizarea casatoriei (ius civitas si ius conubii). In Dacia, colonia Ulpia Traiana Sarmizegetusa a fost intemeiata de veterani ai trupelor romane care au participat la razboaiele dacice.

Accensi Velati

       Categorie de soldati suplimentari, din armata romana din timpul Regatului, neinarmati, care ii inlocuiau pe cei cazuti in lupta. Aveau ca sarcina si amenajarea drumurilor pe care urmau sa se deplaseze trupele. Ulterior, in perioada Republicii, acesti soldati sunt cunoscuti ca ordonante in slujba ofiterilor. In timpul Principatului formau o centurie care se ocupa de constructia drumurilor din Italia, dar si un colegiue de privilegiati, fara rol militar, in care erau cuprinsi membri ai ordinului ecvestru si chiar liberti.

Actuarii (Actarii)

      Subofiteri cu functii contabilicesti, privind inventarele si aprovizionarea unei unitati militare. Un actarius legionis XIII Geminae este atestat la Apulum

Aquarii

      Soldati a caror obligatii constau in aprovizionarea cu apa a trupelor; faceau parte din grupul de pompieri alaturi de siphonari

Ballistrarii

      Soldati care fabricau si minuiau  masinile de razboi (balistele)

Beneficiarii

     Subofiteri cu sarcini felurite legate de paza şi întreţinerea drumurilor, de poştă, de recrutare, de încasare a taxelor de circulaţie etc. Puteau fi în slujba guvernatorului unei provincii (beneficiarii consularis), a comandantului legiunii (b. legaţi legionis) sau a unui alt ofiter superior (b. tribuni laticlavi). Sînt cunoscuti numeroşi beneficiari, care au făcut parte din leg. cantonate in Dacia, în sec. 2 — 3 e.n. Pentru îndeplinirea misiunilor ce le reveneau, erau detaşaţi, uneori, la mari distanţe de tabăra unităţii căreia îi aparţineau.

Venatores

     Detasament militar din cadrul serviciului de spionaj in fata inamicului.

Sursa:

      Dumitru Tudor (coord.), Enciclopedia civilizaţiei romane, Editura ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1982.

         Mihail Bozianu, Armamentul terestru si naval la romani, in Magazin istoric, anul II, nr. 9 (18), septembrie, 1968, p. 64-67.

         Anglim Simon, Jestice G. Phyllis, Rice S. Rob, Rusch M. Scott, Serrati John, Fighting Techniques of the ancient world. 3000 BC – 500 AD. Equipment, combat skills, and tactics, Thomas Dunne Books, New York, 2007;

         Adrian Goldsworthy, Totul despre armata romanǎ, traducere Liana Stan, Editura RAO, Bucureşti, 2008.

Vezi si:

         en.wikipedia.org