Apulum

     In ultimul secol, asezarea dacica de la Alba Iulia a constituit obiectul a numeroase ipoteze si pareri formulate de catre istorici. In prima jumatate a secolului al XX-lea, E. Komemann, N. Iorga, I. Martian, C. Patsch, C. Daicoviciu, Gr. Florescu etc. au sustinut existenta unui sat al autohtonilor daci (vicus) sau a unei ‘fortarete" preromane. In 1949, examinând "natura obârsiei, factorul topografic si antropogeografic, inceputurile si originea numelui", I.I. Russu localiza cetatea locuitá de tribul Apulilor de pe malul drept al Muresului. In 1961, eruditul clujean a reluat problematica asezării Apoulon si a adus noi contributii onomastice la etimologia si semnificatia tribului apulilor in Dacia antica.

     Descoperirile numismatice din veacul al XIX-lea si din prima jumátate a secolului urmätor au adus unele informatii cu privire la localizarea si cronologia relativa a asezarii autohtone de la Alba Iulia. Dar, in ultima jumatate de veac, alaturi de cele câteva piese mai vechi lipsite de localizare topograficá, semnaläm descoperirea, in 1950, de cätre I.H. Crisan, la vest de Liceul "Horia, Closca si Crisan" a primelor fragmente ceramice din faza clasica a Latenului. Resturi de vase s-au identificat in incinta "Cetatii", in jurul Catedralei romano-catolice (1974), in Calea Motilor (1979) si la capatul estic al Bd. Transilvania (1987). Cercetarile efectuate de R. Heitel si V. Moga pe latura de sud a "Cetatii" (1980) au indentificat fragmente de vase, iar sectiunea III terasata la sud de Str. Mihai Viteazul (1985) a surprins stratul de cultura, groapa unui bordei si ceramica dacicä preromana. Resturi de locuire din epoca Latene s-au gäsit si in timpul săpăturilor efectuate la Palatul Apor (1992) si cu ocazia dezgroparii turnului de poarta de pe latura de sud a castrului roman (1995), unde s-au precizat din nou stratul de cultura si chiar un val de pământ.

     Din aria asezarii provin doua imitatii dacice dupa tetradrahmele emise de Filip II, regele Macedoniei (sec. III-II i.Chr.) descoperite la 1857 si un tezaur compus din monede de argint emise de orasele Apollonia si Dyrrachium intre anii 229-100 i.Chr. Alaturi de imitatiile dacice si piesele grecesti, populatia locala a folosit si monedele romane republicane (M. Vargunteius, Drusus Junior) sau imperiale (Tiberius, Nero, Otto, Vitetlius, Vespasianus, Domitianus, Nerva etc.).

     Desi unele vestigii sporadice s-au semnalat pe "Platoul Romanilor" (Calea Motilor, B-dul Transilvania), numai in incinta castrului roman din "Cetate" se constatá o densitate maxima de locuire. Aici s-a conturat la 3,50-3,70 in adancime un strat masiv de depuneri din epoca Latene, suprapus de vestigiile romane timpurii (sec. II e.n.). In stadiul actual al cercetarii se poate afirma ca relicvele mentionate apartin unei asezari cu locuintele dispuse in partea centrala a terasei, indesate pe margine si razletite spre interiorul platoului. Descoperirile monetare ivite in vatra si hotarul orasului argumenteaza evolutia asezarii dacice din sec. III i.Chr. pana la inceputul sec. II d.Chr., cand in anul 106 bazinul mijlociu al Muresului a fost ocupat si colonizat de romani.

     Locuirea continua a Depresiunii Alba Iulia este argumentata si de dovezile hidrografice ilustrate de ruinele antice pastrate de cele doua rânduri care curg prin apropierea sitului dacic: Ampoiul (Ampetus) si Mures (Marisius).

     Prima atestare documentará a asezarii este semnalata la inceputul sec. II d.Chr. de geograful alexandrin Claudius Ptolemaeus, care confirma (Geographia. III, 8, 4) existenta localitatii.  Apoulon, situata de istorici in centrul spatiului intracarpatic al Daciei preromane. Opidum-ul era locuit de tribul dacilor Appuli amintiti in poemul Consolatio ad Liviam, compus de un autor anonim si pastrat printre manuscnisele poetului Ovidiu (... Dacius orbe remoto Appulus...) la sfârsitul secolului I d.Chr.

     Studiul semnificatiei lingvistice si etimologice a numelui indo-european dacic constata ca etnicul semnifica "putere", "tarie" ("apel"; "apol-") si se inrudeste cu varianta "ap-" (‘~aprig"), temă din care deriva si toponimul Apoulon.

     Descoperirea cetatii dacice de la Piatra Craivii (jud. Alba) a oferit unor arheologi ocazia identificarii ipotetice a anticului Apoulon cu aceasta fortificatie. Dar recentele vestigii semnalate la AIba Iulia aduc argumente inedite in favoarea localizärii sitului in punctele "Cetate" si "Platoul Romanilor" din jumatatea sud-esticä a terasei a doua a Muresului, ocupata la inceputul sec. II d.Chr. de castrul si canabae-le Legiunii a XIII-a Gemina. 

Blocuri fasonate tip murus dacicus încorporate în construcţia bisericii vechiului sat Craiva.